Archive for the ‘Gânduri’ Category

Pe lângă dorințele cântate de cei de la Vunk, aș mai adăuga ceva: Vreau o presă ca afară!
De preferat în viața asta, nu în următoarea…

Take your child to a place where no one cries
To the place where the eagle learns to fly
Only there will we find everlasting peace of mind
In the place where the eagle learns to fly

Valeriu Sterian- Anxietate

Caută azi să te bucuri pentru toate
Pentru ca mâine s-ar putea să nu mai fii
Poate mâine ai să fii în libertate
În libertatea de-a pleca dintre cei vii…

Un soi de imn pentru perioada de criză, în caare fiecare ţine cu dinţii de scaunul pe care îl occupă. Iar în Românica noastră, cea mai bună cale parte să nu fie competenţa. Ci… eterna “periuţă”. Că mentalităţile se schimbă greu…

Alexandru Andrieş – Şeful

Valeriu Sterian – Dacă

Ce poţi face atunci când te saturi de răutatea, imbecilitatea, incompetenţa, indolenţa şi prostia din jur? Când te scârbeşti până la saturaţie de un mediu ostil? Când te simţi legat de mâini şi de picioare? Când simţi şi vezi o grămadă de oameni care fac totul ca să te dea la o parte şi să te calce în picioare? Când ajungi să nu mai crezi în oameni?
De multe ori ajungi la concluzia că nu e deloc bine să îţi pese prea mult. Şi că nu e deloc bine să te implici. În ţara lui “mi se rupe” şi “merge şi aşa”, orice efort este inutil. Nu doar că nimeni nu vede şi nimeni nu apreciază. Ba, mai mult, ajungi să fi considerat anormal. Poate chiar nebun.
Atunci cand ti se tranteste o usa in nas, nu e cazul sa faci cale intoarsa. Decat daca vrei sa mergi sa iti iei toporul si sa o spargi. Nu astepta o minune, sa se deschida o fereastra. Caut-o si intra pe ea, iar daca e prea sus ai la indemana scara de incendiu.
Dincolo de metafore, ideea e una singura: niciodata nu te lasa invins. In fata nimanui. Sa nu uiti ca sunt doar oameni si sunt muritori. Perseverenta e singura cale spre atingerea unor idealuri de neatins. Iar daca totusi nu le atingi, in ciuda eforturilor, fa un salt si mai sus. Indiferent de riscuri. Ca doar o viata ai si nu merita sa-i lasi pe altii sa ti-o distruga. Limita e infitul, care de fapt nu are limita…

Timp de aproape 30 de ani, multi au incercat sa ma termine. Intr-un fel sau altul. Mai direct sau mai pe la spate. Ghinionul lor este ca, precum pisica, am cazut aproape tot timpul in picioare. Sau am cazut, m-am scuturat de praf si am luat-o de la capat.
Pentru cei care cre ca m-au invins, nu am decat un singur mesaj: “Baieti, nu m-ati infrant!”
Nu uitati ca sunt Scorpion. Si ca orice Scorpion sunt un luptator. Si un razbunator. Nu ma dau in laturi de la nicio confruntare. Nici macar de cele organizate “pe la spate”. Atata vreme cat sunt viu am sa lupt. Am sa lupt pentru idealurile in care (inca mai) cred. Nu am nimic de pierdut. Tocmai de aceea ma vad obligat sa lupt. Chiar daca sunt singur, impotriva tuturor. Am incasat o sumedenie de lovituri de la viata, care mai de care mai perverse. Am trecut prin multe si peste multe. Pot spune cu seninatate ca nu ma mai sperie nimic. Iar teama nu am decat de Dumnezeu. De oameni nu ma tem, indiferent cat de puternici si infailibili se cred.
Ceea ce nu ma omoara ma face mai puternic. Pentru ca am nervii tari si psihicul puternic. In ciuda la ceea ce cred unii. Baieti, tineti minte: nu e deloc usor sa ma terminati! Sau daca o faceti mergeti pana la capat. Pentru ca, daca nu, o sa va para rau! Nu sunt nemuritor, dar sunt nascut supravietuitor.

Viespea este una dintre cele mai perverse insecte. La prima vedere pare o albinuta, zvelta si harnica, la fel “dotata” cu un ac in parte dorsala, insa nu si la fel de buna si utila. In timp ce albinele muncesc de zor ca sa produca miere, viespile zboara aiure, sa se hraneasca doar pe ele. Viespea ataca instinctual orice vietate, fara sa stea pe ganduri. Nu trebuie sa le ataci sau sa le zgandari. Sunt insecte perverse, dupa cum spuneam. Spre deosebire de albina care ataca doar pentru a se apara, viespea inteapa pe la spate, ca sa se puna in siguranta. Dupa ce isi varsa veninul, moare. Daca esti pe faza, o strivesti inainte sa te atace. E mai bine.
Asa sunt si unii oameni, precum viespile. Ataca instinctual, pervers si pe la spate. Doar ca uneori li se gaseste cate un plici care sa-i faca una cu pamantul.