Archive for the ‘Defulări’ Category

În viaţa fiecăruia sunt zile şi zile. Unele frumoase, altele urâte, altele de-a dreptul oribile. Toate fac parte din viaţă. Fericirea e o stare de fapt. La fel şi nefericirea. Şi, mai ales scârba. “Lăsate in voia lor, toate lucrurile merg din rău in mai rău”. Aşa sună una dintre legile lui Murphy. La fel sunt şi oamenii. O dată cu trecerea timpului, se schimbă. Şi nu în bine. Iar asta se repercutează asupra celor din jur. De cele mai multe ori, asupra unora care n-au nicio vină. Decât, poate, aceea de a se afla la locul nepotrivit în momentul nepotrivit.
Răutatea, minciuna, pizma, orgoliile, laşitatea, oportunismul şi prostia se înmulţesc exponenţial, parcă pe zi ce trece. Există momente în care, de la atâta presiune, “supapa de siguranţă” a fiecăruia dintre noi defulează. Iar apoi se închide la loc. Un ciclu perpetuu, care nu face decât să genereze scârbă. Iar scârba se depăşeşte pe sine. Nu are limite, la fel ca şi răutatea. Acest mediu infect nu ne omoară din prima. Dar nu face altceva decât să ne îmbolnăvească. De nervi, de stomac, de inimă. Atâta timp cât îţi pasă, e imposibil să nu te afecteze lucrurile negative din jur. Oricât de tari ai avea nervii. Dar există şi o cale de ieşire din acest blestemat cerc vicios. Să nu îţi mai pese. Aşa nu te mai poate afecta. Eu, unul, mă tem de un singur lucru. Că va vemi, la un moment dat, ziua în care, scârbit, voi ajunge să spun “a încetat să îmi mai pese”…

Phil Collins – I Don’t Care Anymore